InvenŢia lui Raphael

inventia lui raphael coperta 1

Descarcă

Iniţial am scris piesa aceasta numai pentru prietenii mei. Le-am oferit-o acum opt ani sub titlul „Raze de lună” pentru ca apoi, la sugestia lor, să o simplific în două rânduri. „Invenţia lui Rafael” mi se pare un titlu mai bun deoarece – în această poveste de iubire în care un suflet trebuie salvat – el pune accent pe faptul că înainte de sacrificiul inimii este nevoie de ingeniozitatea minţii şi de discernământ. Toţi cei care mi-au citit până acum lucrarea s-au cutremurat: au identificat perfect personaje şi situaţii cu cele din viaţa reală. Mai mult: au văzut cum anumite situaţii – anticipate în piesă – s-au întâmplat aievea în decurs de doi-trei ani. Le-am explicat că acesta e teatrul iniţiatic: sunt anumite tipologii şi paradigme sau modele ideale dumnezeieşti ce se aplică perfect timpului nostru. Şi de aceea şi ceea ce a rămas să se-ntâmple se va-ntâmpla.

Mai ţin să precizez că nu mă interesează răul lumii, pe care l-am descris, decât ca pedagogie divină, şi nici maleficii, cu tot întunericul lor. Nu mă interesează vinovăţiile: mă interesează doar ca lucrurile să fie corectate. Ştiu că voi zgudui conştiinţe, că voi trezi la viaţă vechi spaime. Nu s-a putut altfel. Există iertare, există iubire, există speranţă, dar numai în Adevăr. Noi suntem din Adevăr. Şi „nu sunt cuvinte, nici şoapte, ale căror glasuri să nu se audă”. Prin Sfinţii Părinţi – unii contemporani – am avut privilegiul să mă număr printre oamenii care, în miezul marelui întuneric, au văzut Răsăritul.

Mă consider un om esenţial optimist. Am mare încredere în tânăra generaţie. Şi dacă am descris atât de precis lăsarea întunericului peste ultimul veac, nu este dintr-un „desfrâu al durerii”, cum s-ar părea – starea în care de multe ori ne complacem cu toţi atunci când contemplăm satisfăcut suferinţe străine – ci pentru că dincolo de marele întuneric am început să surprind încă de pe acum pâlpâirea luminii supranaturale în inimi. Şi văd aceşti mici luceferi din sufletele de copii cum se aprind tot mai mult şi mai mult şi mă bucur nespus şi nu mai îmi pasă că atunci când această Lumină Lină a lor va inunda lumea eu nu voi mai fi.

Mihai M.S. Maxim

Sibiu, 2 Februarie 2009, Întâmpinarea Domnului