FENOMENOLOGIA TRANSCENDENTALĂ A GENIULUI

Fenomenologia transcendentala a geniului coperta 1

Descarcă

   "Dumnezeu a pus hotar – limită de netrecut – tuturor făpturilor, după cuvântul Psalmistului, numai omului nu i-a pus hotar. Omului îi este proprie infinirea, şi geniului său îi e întotdeauna sete de ea.
   De câte ori mă gândesc la aceasta îmi revin în minte cuvintele blânde ale Mântuitorului Hristos, rostite cu glasul Părintelui Constantin Galeriu:
   – Omuleţule, îmi eşti drag!
   Dacă geniul este nemărginit şi însetat în permanenţă de nesfârşire, Dumnezeu, Care este de infinite ori infinit deasupră-i, îl cuprinde în braţe cu toate infinirile lui, cu o duioşie de negrăit.
   Geniul, acest copil infinit, este îmbrăţişat de Fiul Părintelui infinirilor cu gingăşie duioasă. Aceasta a spus-o şi a simţit-o regele David, o spun şi o simt toate sufletele nobile de ieri şi de azi din necuprinsele lumi. „Vreau infinitul: să-mi iau aripile zorilor şi aripile înserării şi aripile sfintelor nopţi; să călătoresc prin sfere şi Raiuri, prin oceane şi mări, prin lumile suflării serafice până la ţărmul mării din urmă. Dar chiar şi marea aceasta, Doamne, e totuşi prea mică pentru setea mea!
   – Omuleţule, cât îmi eşti tu de drag!
   Nemărginirea infimă. Aceasta este măsura noastră. Aceasta este măsura mea. Dar cât de bine este să simţi uneori degetele lungi ale Tatălui!"

Mihai M. S. Maxim