Bazele filosofiei transcendentale

bft coperta 1 - Domul din Milano

Descarcă

"Undeva în Critica raţiunii pure, la un moment dat, Kant se întreabă: „Ce-mi este îngăduit să sper?” Aceasta deoarece filosofia transcendentală, prin apriorismul său, creează un orizont de aşteptare a Revelaţiei. Categoriile, care sunt strategii ale minţii în procesul cunoaşterii, prescriu tocmai condiţiile acestei aşteptări, ele încercând să anticipeze direcţiile pe care va surveni Revelaţia, precum şi modul în care va avea loc transmutaţia minţii sub razele ei necreate.

Există şi Revelaţie pur inteligibilă, există şi Revelaţie nevăzută! – şi una dintre acestea a fost tocmai filosofia transcendentală a geniului, cu toate consecinţele ei vizând intuiţia intelectuală.

Intuiţia intelectuală nu poate avea însă loc decât într-o minte transfigurată de harul necreat al Inteligenţei suverane şi de aceea, pentru o minte naturală, ea este inefabilă. Cartea mea nu-şi propune o atare descriere: primirea Supranaturalului adânc, fiinţial, e personală.

Lucrarea de faţă, scrisă cu gândul la speranţa îngăduită la care făcea Kant referire, analizează condiţiile în care se produce Revelaţia şi transfigurarea intelectuală, căutând să surprindă, în acest sens, cea mai frumoasă speranţă."

Mihai M. S. Maxim